lipsa de apreciere.....

Intotdeauna mi-a facut placere sa lucrez in turism. Mi-au placut persoanele cu care am avut contact, colegii de munca, atmosfera si (de ce sa mint?) si partea financiara.
Acuma insa atmosfera e incordata, persoanele sunt intr-o continua schimbare de personalitate si atitudine (si nu neaparat in sensul bun).
Barfe, intrigi, toata lumea stie ce, cand si cu cine face celalalt, etc..... What the fuck? :O De ce intereseaza pe toata lumea ce face o anumita persoana? De ce trebuie sa dau raportul de fiecare data cand fac ceva sau de ce am facut-o?
De curand a ajuns o femeie frustrata ajunsa la jumatatea unui secol de viata sa ma barfeasca si sa comenteze de faptul ca lucrez pentru a-mi castiga singura banii de care am nevoie. Si de ce? pentru ca ea a fost toata viata incapabila sa lucreze pentru a-si asigura un trai bun ei si familiei ei. Astfel nu a esuat numai in propria ei viata ci si in educarea fiului ei, care a mostenit acea lene incurabila si acea dorinta de a scapa de munca. Acum eu ce sa inteleg din faptul ca nu ma suporta pentru ca nu mi-i rusine sau lene sa muncesc? Ca e frustrata? Invidioasa? Sau pur si simplu proasta? Nu vreau sa judec pe nimeni insa pur si simplu ma uimeste aceasta atitudine. Nu trebuie sa aprecieze toata lumea ceea ce fac eu, pot trai linistita si stiind ca exista astfel de persoane. Insa povestile pe care le scoate pe gura, mai ales la varsta ei, sunt demne de dispret.
In ziua de azi gasesti din ce in ce mai rar apreciere fata de munca cinstita indiferent in ce consta ea. Atata timp cat nu stai cu mana intinsa mi se pare admirativ faptul ca incerci sa iti oferi tie si familiei tale un trai cat mai mult. Cu toate astea, nu toata lumea gandeste la fel. De multe ori lipseste si autoaprecierea corecta. Unii se cred mai puternici decat sunt, uita de unde au plecat si, mai ales, cine i-a ajutat sa ajunga unde sunt acum. Sunt scarbita de ceea ce se intampla in jurul meu, desi nu credeam niciodata ca o sa ajung asa. Lumea se schimba, indiferent daca in mod pozitiv sau nu..
Ce ramane de facut? Sa "ne bagam picioarele" (scuzati expresia)? Nu prea cred.... Sa luptam mai departe pentru ceea ce am inceput si sa incercam sa ne finalizam visele si dorintele oricat de ireale ar parea. Si poate vom reusi atunci sa readucem lumea la normal. :)