Isterie

ISTERÍE, isterii, s.f. Boală nervoasă caracterizată prin apariţia unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existenţa unor leziuni şi declanşate prin şocuri emotive (accese de râs sau de plâns, convulsii, sufocări etc.), sugestie sau autosugestie etc.
Sursa: DEX '98

Cam aşa sună definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române al cuvântului "isterie". Dintr-un impuls de curiozitate am căutat adevăratul inţeles al acestui cuvânt pe care eu personal il folosesc foarte des in ultima vreme. Şi, culmea, îl folosesc intr-un sens cât se poate de pozitiv. Starea de "isterie" în care mă aflu este cel puţin la fel de intensă precum o stare euforică, o stare de fericire absolută şi nemărginită. Aşadar am ajuns sa îi ofer alte conotaţii acestui cuvânt... Dar nu sună oare mai bine când pronunţi "isterie" ştiind că este un sentiment incredibil de satisfăcător? Şi dacă orice lucru pe lumea asta are şi o parte bună, isteria de ce nu poate fi şi ea pozitivă?
Dacă stai sa analizezi mai de aproape definiţia din DEX, îţi dai seama că isteria se caracterizează într-adevăr prin accese de râs şi plâns, prin stări în care, mai mult ca oricând, simţi că pluteşti. Şi deci, lăsând la o parte fragmentul în care euforia este descrisă ca fiind o "boală nervoasă", definiţia gasită nu este tocmai opusă sensului pe care l-am creat eu....