Intotdeauna mi-a facut placere sa lucrez in turism. Mi-au placut persoanele cu care am avut contact, colegii de munca, atmosfera si (de ce sa mint?) si partea financiara.
Acuma insa atmosfera e incordata, persoanele sunt intr-o continua schimbare de personalitate si atitudine (si nu neaparat in sensul bun).
Barfe, intrigi, toata lumea stie ce, cand si cu cine face celalalt, etc..... What the fuck? :O De ce intereseaza pe toata lumea ce face o anumita persoana? De ce trebuie sa dau raportul de fiecare data cand fac ceva sau de ce am facut-o?
De curand a ajuns o femeie frustrata ajunsa la jumatatea unui secol de viata sa ma barfeasca si sa comenteze de faptul ca lucrez pentru a-mi castiga singura banii de care am nevoie. Si de ce? pentru ca ea a fost toata viata incapabila sa lucreze pentru a-si asigura un trai bun ei si familiei ei. Astfel nu a esuat numai in propria ei viata ci si in educarea fiului ei, care a mostenit acea lene incurabila si acea dorinta de a scapa de munca. Acum eu ce sa inteleg din faptul ca nu ma suporta pentru ca nu mi-i rusine sau lene sa muncesc? Ca e frustrata? Invidioasa? Sau pur si simplu proasta? Nu vreau sa judec pe nimeni insa pur si simplu ma uimeste aceasta atitudine. Nu trebuie sa aprecieze toata lumea ceea ce fac eu, pot trai linistita si stiind ca exista astfel de persoane. Insa povestile pe care le scoate pe gura, mai ales la varsta ei, sunt demne de dispret.
In ziua de azi gasesti din ce in ce mai rar apreciere fata de munca cinstita indiferent in ce consta ea. Atata timp cat nu stai cu mana intinsa mi se pare admirativ faptul ca incerci sa iti oferi tie si familiei tale un trai cat mai mult. Cu toate astea, nu toata lumea gandeste la fel. De multe ori lipseste si autoaprecierea corecta. Unii se cred mai puternici decat sunt, uita de unde au plecat si, mai ales, cine i-a ajutat sa ajunga unde sunt acum. Sunt scarbita de ceea ce se intampla in jurul meu, desi nu credeam niciodata ca o sa ajung asa. Lumea se schimba, indiferent daca in mod pozitiv sau nu..
Ce ramane de facut? Sa "ne bagam picioarele" (scuzati expresia)? Nu prea cred.... Sa luptam mai departe pentru ceea ce am inceput si sa incercam sa ne finalizam visele si dorintele oricat de ireale ar parea. Si poate vom reusi atunci sa readucem lumea la normal. :)
vineri, 26 iunie 2009
marți, 9 iunie 2009
Isterie
ISTERÍE, isterii, s.f. Boală nervoasă caracterizată prin apariţia unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existenţa unor leziuni şi declanşate prin şocuri emotive (accese de râs sau de plâns, convulsii, sufocări etc.), sugestie sau autosugestie etc.
Sursa: DEX '98
Cam aşa sună definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române al cuvântului "isterie". Dintr-un impuls de curiozitate am căutat adevăratul inţeles al acestui cuvânt pe care eu personal il folosesc foarte des in ultima vreme. Şi, culmea, îl folosesc intr-un sens cât se poate de pozitiv. Starea de "isterie" în care mă aflu este cel puţin la fel de intensă precum o stare euforică, o stare de fericire absolută şi nemărginită. Aşadar am ajuns sa îi ofer alte conotaţii acestui cuvânt... Dar nu sună oare mai bine când pronunţi "isterie" ştiind că este un sentiment incredibil de satisfăcător? Şi dacă orice lucru pe lumea asta are şi o parte bună, isteria de ce nu poate fi şi ea pozitivă?
Dacă stai sa analizezi mai de aproape definiţia din DEX, îţi dai seama că isteria se caracterizează într-adevăr prin accese de râs şi plâns, prin stări în care, mai mult ca oricând, simţi că pluteşti. Şi deci, lăsând la o parte fragmentul în care euforia este descrisă ca fiind o "boală nervoasă", definiţia gasită nu este tocmai opusă sensului pe care l-am creat eu....
duminică, 7 iunie 2009
Pentru că putem!
Să îţi revi după o seară petrecută cu cele mai bune prietene, cutreierând o grămadă de localuri, fără a avea însă o ţintă precisă, este întotdeauna greu. Cu cât seara este mai frumoasă, cu atât mai greu îţi este sa te trezeşti dimineaţa, să mergi la lucru. Şi, ca sa mă exprim cu subînţeles, a fost o seară foarte frumoasă. Cu atât mai greu mi-a fost a doua zi la servici.
"Aşa e după beţie", m-a încurajat o colegă cu un zâmbet plin de complicitate.
"A fost doar vineri seara", am răspuns răguşită.
Dupa 5 ore de somn am ajuns să prezint Sibiul pe engleză unor mexicance. Nu reuşesc sa îmi dau seama cât de clar am vorbit şi cât de mult au înţeles ele. Dar 2 ore mai târziu şi cu şi mai puţină voce decât înainte, am terminat ghidajul iar sud-americancele erau foarte încântate.
După încă 6 ore de muncă dusă la extrem alături de prietena mea cea mai bună şi prima pizza Quatro Formaggi mâncată vreodata, mi-am terminat programul. Bineînţeles că mahmureala încă nu imi trecuse, că cearcănele erau din ce în ce mai adânci şi că vocea îmi pierise de tot. Dar am trecut şi peste asta. De ce? Pentru ca PUTEM!!
"Aşa e după beţie", m-a încurajat o colegă cu un zâmbet plin de complicitate.
"A fost doar vineri seara", am răspuns răguşită.
Dupa 5 ore de somn am ajuns să prezint Sibiul pe engleză unor mexicance. Nu reuşesc sa îmi dau seama cât de clar am vorbit şi cât de mult au înţeles ele. Dar 2 ore mai târziu şi cu şi mai puţină voce decât înainte, am terminat ghidajul iar sud-americancele erau foarte încântate.
După încă 6 ore de muncă dusă la extrem alături de prietena mea cea mai bună şi prima pizza Quatro Formaggi mâncată vreodata, mi-am terminat programul. Bineînţeles că mahmureala încă nu imi trecuse, că cearcănele erau din ce în ce mai adânci şi că vocea îmi pierise de tot. Dar am trecut şi peste asta. De ce? Pentru ca PUTEM!!
joi, 4 iunie 2009
Taste of Summer
De când aşteptam sa fiu trezită de razele calde de soare care pătrund prin perdeaua mult prea transparentă? De când vroiam sa îmi savurez cafeaua de dimineaţă pe balconul abia deşteptat? De când nu am mai dormit cu geamul deschis, dezmierdată de adierea nopţii calde? De când aştepta, încuiată in dulapul din debara, rochiţa mea preferata de vara, crezând ca am uitat-o? De când nu am mai chiulit de la ora de mate pentru a ne putea bucura de soare undeva pe o terasa uitată de lume?
Răspuns: de muuuuult. Mai exact, din toamna trecută.
Gata cu frigul din dormitor si pornitul centralei electrice (care duce, automat, la creşterea facturii de gaz şi pe timp de criză......). Gata cu purtatul paltoanelor, al cizmelor îmblănite, al fularului şi al căciulii. Gata cu îngheţatul in bancă, in laboratorul de geografie, când eternul Fipsu explică felul în care funcţionează hidrocentralele sau ce ştiu eu ce alte subiecte nu prea captivante. Ce urmează? Răspuns: 3 luni de absolută libertate, de soare şi căldură. 3 luni de aventură, de întâmplări neaşteptate şi bineînţeles multe de povestit după. Pe scurt: a venit varaaaaa!!!!!!
Răspuns: de muuuuult. Mai exact, din toamna trecută.
Gata cu frigul din dormitor si pornitul centralei electrice (care duce, automat, la creşterea facturii de gaz şi pe timp de criză......). Gata cu purtatul paltoanelor, al cizmelor îmblănite, al fularului şi al căciulii. Gata cu îngheţatul in bancă, in laboratorul de geografie, când eternul Fipsu explică felul în care funcţionează hidrocentralele sau ce ştiu eu ce alte subiecte nu prea captivante. Ce urmează? Răspuns: 3 luni de absolută libertate, de soare şi căldură. 3 luni de aventură, de întâmplări neaşteptate şi bineînţeles multe de povestit după. Pe scurt: a venit varaaaaa!!!!!!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
