Telefonul fără fir

În ultima vreme am trăit cel mai groaznic sentiment, anume acela de a fi urmărit. Şi nu, nu ma refer la acei "stalker"-i bolnavi psihic şi obsedaţi cu care se confruntă persoanele mai mult sau mai puţin vedete din ziua de azi, ci la cei a căror ocupaţie principală este aceea de a ştii tot. Şi nu, nu ma refer la cunoaşterea istoriei Egiptului Antic, a psihologiei omului sau a culturii precreştine. Mă refer la cunoaşterea programului şi a stilului de viaţă a tuturor cunoştiinţelor directe sau indirecte.
Nu aţi înţeles? De fapt e foarte simplu, este vorba despre bârfitori şi băgăcioşi, adică despre aproximativ 65 % din populaţia României.
Dar să revin la sentimentul meu de a fi urmărită. Am avut tupeul de a pleca in vacanţă fără a anunţa jumătate din Sibiu ca îmi părăsesc oraşul natal pentru câteva zile cu scopul de a-mi expune la soare pielea oricum mult prea albă. Această faptă negândită a fost o greşeală capitală, o încălcare clară a legilor din Codul Purtării în Societatea Modernă. Acest Cod este neoficial însă toată lumea îl cunoaşte şi îl respectă cu stricteţe, pentru că altfel nu s-ar mai încadra in categoria de "High-Society Mioritic".
Relaxată şi odihnită m-am întors de pe plaja însorită, pregatită parcă de încă un an de lupte seculare cu prostia şi superficialitatea altora. Am fost luată în primire încă din prima zi de către o cunoştiinţă (nu mă lasă sufletul să o numesc prietenă).
"Mi se pare mie sau eşti bronzată? Aaaa, şi parcă şi maieuţul e nou, sau?", m-a întrebat ea cu o privire de genul <<ştiu ce ai făcut acum câteva zile>>. Uitându-mă în jur, mi-am dat seama ca nu am cum să fug şi sansele să treacă Superman să mă salveze din ghearele acestei persoane erau egale cu zero. Aşa ca am mărturisit, plină de părere de rău pentru îndrăzneala mea de a pleca în vacanţă neanunţând pe toată lumea.
"Ăăăăă, am fost in Grecia la mare, se poate să mă fi bronzat puţin", ulterior am realizat că zâmbetul pe care l-am afişat alături de acest răspuns fusese probabil cel mai fals zâmbet posibil.
"Ah, am uitat. Mi-a spus X că ai fost plecată".
Poftim??? Dar X de unde ştia??
Răspunsul la această întrebare l-am primit în aceeaşi seară când, ieşind la una din multele terase suprapopulate din centrul istoric al Sibiului, m-am întâlnit cu Y care m-a întrebat senină:
"Mi-a spus Z că ai fost la mare in Grecia. Cum a fost? Am auzit ca sunt incendii pe acolo....".
"Dar Z de unde ştie?", am întrebat şocată de cunoştiinţele vaste despre programul meu ale acestor persoane.
"Vecinul bunicului tău i-a spus socrului verişoarei lui W, care este prietenă foarte bună cu Z", şi aşa mi-am dat seama că persoanele binevoitoare precum această Y îţi oferă cu mare plăcere informaţii de Insider. Astfel am aflat că pe lângă persoanele deja implicate (să recapitulăm: X, Y, Z, W, vecinul bunicului meu, verişoara lui W, socrul verişoarei lui W), mai era implicat încă jumătate din cercul meu de cunoscuţi, semi-cunoscuţi şi necunoscuţi.
Să revenim la sentimentul meu de a fi urmarită. Jumătate din acest cătun, că altfel nu pot numi Sibiul (cu toate că frate-meo a fost dat afară de la oră de către veşnicul Fipsu fiindcă a numit Sibiul un "cătun"), a aflat că am fost in Grecia. Meditând asupra acestui fapt, realizez ca acest tip de urmărire este mult mai bine pus la punct decât strategia stalker-ilor de pe întregul continent american. Este o adevărată reţea de informaţii şi investigaţii, o combinaţie fatală între FBI şi CIA. Din fericire însă, această reţea este folosită doar local, pentru a urmări dacă membrii "High Society Mioritic" urmează cu stricteţe Codul Purtării în Societatea Modernă. În concluzie pentru cei care nu aparţin acestui grup dar vor să scape de sentimentul de a fi urmarit: nu uitaţi să vă anunţaţi TOŢI vecinii, socrii şi cumnaţii vecinilor, foştii colegi de liceu şi pe familile lor că plecaţi în concediu. Sau, şi mai sigur, daţi anunţ la ziar, pentru a fi sigur ca anunţaţi pe TOATĂ lumea ca plecaţi în concediu. ;)